de Ioan Ivascu
(see: http://poezie.ro/index.php/author/0000915/index.html)
cu prietenie, Danei Grad
când cade ca o ghilotină
iarna în nordul plin de ceaţă
şi, prin fiorduri de lumină,
sufletul gol la porţi ne-ngheaţă,
când cerul e mâncat de carii
sau alb ca blana unui miel,
i se-aburesc iar ochelarii
colegei blonde din Săcel.
şi, deşi iarna stă grozavă
şi grea-ntre noi precum un zid,
ea pare o zeiţă slavă
descălecată din Ohrid,
ce-şi aranjează „her năframa”,
intrând pe-aceleaşi strâmte uşi,
într-o romgleză-n care drama
nu-şi va găsi nicicând culcuş
